Pericoronarita: ce este, cauze, simptome si metode de tratament

Pericoronarita este o problema dentara destul de comuna, dar adesea neglijata. Afla ce inseamna aceasta afectiune, ce o cauzeaza si care sunt metodele de tratament, cum sa previi aparitia pericoronaritei si sa mentii o sanatate orala buna!

Ce este pericoronarita?

Pericoronarita este o afectiune orala des intalnita, ce apare atunci cand exista un spatiu insuficient in gura pentru eruptia unui dinte, in special la nivelul molarilor de minte. Aceasta afectiune poate avea un impact serios asupra sanatatii orale si poate provoca disconfort major [1].

Afectiunea se dezvolta de obicei atunci cand gingia care acopera un dinte nu a reusit sa se retraga complet, lasand loc pentru bacterii sa se infiltreze si sa cauzeze o infectie. Acest proces poate fi declansat de o varietate de factori, inclusiv de igiena orala insuficienta, eruptia anormala a unui dinte sau prezenta unei leziuni in gura [2]. 

Pericoronarita poate avea un efect important asupra sanatatii orale daca nu este tratata. Poate provoca durere intensa, umflare si inflamatie. In cazuri severe, poate duce la formarea unui abces, care este o acumulare de puroi in interiorul tesuturilor moi. Acest lucru poate duce la infectii mai serioase si poate afecta chiar si oasele maxilare [3].

Exista doua forme principale ale pericoronaritei: acuta si cronica. Pericoronarita acuta se manifesta prin simptome intense pe o perioada scurta de timp. Aceasta poate include durere severa, umflare, febra si dificultati la deschiderea gurii. Pe de alta parte, pericoronarita cronica are simptome mai putin severe, dar persistente pe o perioada mai lunga de timp. Acestea pot include disconfort, edeme usoare si o senzatie de presiune [1].

Cauzele pericoronaritei

Una dintre principalele cauze ale pericoronaritei este dentitia impactata. Aceasta se refera la situatia in care molarii de minte nu au suficient spatiu pentru a erupe complet, fiind inclusi partial sau total in osul mandibulei sau maxilarului. Dintele impactat va exercita presiune asupra gingiei, ducand la inflamarea acesteia si la dezvoltarea pericoronaritei [2]. 

O alta cauza frecventa a pericoronaritei este igiena orala deficitara. O igiena orala necorespunzatoare poate favoriza acumularea de bacterii in spatiul dintre gingie si maseaua de minte partial erupta, provocand inflamatie si, posibil, pericoronarita [4]. 

Factorii genetici pot contribui, de asemenea, la aparitia pericoronaritei. Anumite persoane pot fi mai predispuse la aceasta afectiune din cauza istoricului familial sau a caracteristicilor genetice. De exemplu, daca masele de minte tind sa erupa tarziu, riscul de a dezvolta pericoronarita poate fi mai mare [3]. 

Alimentatia poate influenta, de asemenea, dezvoltarea pericoronaritei. Consumul frecvent de alimente dure sau acide poate irita tesuturile gingivale din jurul unei masele de minte in eruptie, ducand la inflamatie si la riscul de a dezvolta pericoronarita. Este recomandata o dieta echilibrata, cu o cantitate suficienta de vitamine si minerale pentru a mentine un sistem imunitar puternic si a preveni infectiile orale si urgentele stomatologice [1].

Simptomele pericoronaritei

Pericoronarita este o afectiune dentara destul de frecventa si, cu toate ca poate trece neobservata in fazele incipiente, simptomele sale devin din ce in ce mai evidente pe masura ce se agraveaza. Unul dintre acestea este durerea, adesea intensa, in zona maselei de minte. Acest disconfort poate varia de la usor pana la sever, putand iradia spre ureche, gat sau chiar umar. Durerea este de obicei intermitenta in fazele timpurii, dar poate deveni persistenta pe masura ce inflamatia se agraveaza [2].

Un alt simptom al pericoronaritei este umflarea gingiilor in jurul maselei de minte. Acesta este un semn al reactiei inflamatorii care are loc in tesuturile din jurul dintelui. Gingiile pot aparea rosii, umflate si sensibile la atingere, ceea ce poate cauza disconfort in timpul mancatului sau al periajului dentar [3].

Problemele de alimentatie sunt, de asemenea, frecvent asociate cu pericoronarita. Durerea si disconfortul cauzate de inflamatia gingiilor pot face dificila mestecarea si inghitirea alimentelor. In unele cazuri, poate aparea chiar si un gust neplacut in gura sau o respiratie urat mirositoare, ceea ce poate afecta calitatea vietii pacientului.

In cazurile in care pericoronarita devine severa, pot aparea simptome generale de infectie. Acestea includ febra, oboseala, ganglioni limfatici umflati in zona gatului sau chiar o stare generala de rau. Aceste simptome sunt semne ca organismul lupta impotriva infectiei si ca este necesar un tratament medicamentos. Este important de stiut ca, daca simptomele pericoronaritei sunt lasate netratate, ele se pot agrava si pot duce la complicatii grave, cum ar fi abcesul pericoronal sau celulita, o infectie grava a tesuturilor moi [4].

Metodele de tratament pentru pericoronarita

Pericoronarita poate fi abordata prin diverse metode de tratament, in functie de severitate, cauze si simptome. In primul rand, tratamentul medicamentos este un aspect esential al terapiei pentru pericoronarita. In aceasta directie, antibioticele sunt adesea prescrise pentru a lupta impotriva infectiei cauzate de bacteriile care se aduna in jurul dintelui cu probleme. Antibioticele pot fi eficiente in reducerea simptomelor si a severitatii infectiei; in plus, medicamentele pentru durere sau antiinflamatoare pot fi utilizate pentru a ajuta la gestionarea simptomelor, permitand pacientului sa se simta mai confortabil [2].

In anumite cazuri, poate fi necesara interventia chirurgicala. Daca maseaua de minte nu a erupt complet sau este intr-o pozitie care provoaca probleme, chirurgii pot opta pentru indepartarea gingiei care acopera maseaua sau pentru extractia dentara [1]. 

Igiena orala este un alt aspect esential in tratamentul pericoronaritei. Periajul regulat, folosirea atei dentare si clatirea cu apa sarata pot fi utile pentru a mentine curatenia in zona afectata si pentru a preveni acumularea de bacterii. Aceasta este o metoda eficienta de a preveni si de a gestiona pericoronarita [3].

Consultatiile periodice la medicul stomatolog sunt esentiale pentru a monitoriza starea de sanatate a gurii si a dintilor. Acestea permit identificarea timpurie a oricaror probleme si luarea de masuri prompte.

Prevenirea pericoronaritei

Prevenirea pericoronaritei poate fi realizata prin adoptarea unui stil de viata sanatos si a unor rutine de ingrijire orala adecvate. In primul rand, igiena orala eficienta este esentiala. Aceasta presupune periajul dentar regulat, minim de doua ori pe zi, folosirea atei dentare si a apei de gura antibacteriene.

In al doilea rand, controlul dentar regulat este un alt aspect cheie in prevenirea pericoronaritei. Este recomandat sa vizitezi dentistul in mod regulat, cel putin o data la sase luni, pentru controale de rutina. Acestea pot ajuta la depistarea timpurie a oricaror probleme dentare, inclusiv pericoronarita, inainte de a se agrava [2]. 

In plus, o alimentatie corespunzatoare este esentiala pentru sanatatea orala. O dieta echilibrata, bogata in vitamine si minerale, poate contribui la intarirea sistemului imunitar si la mentinerea sanatatii dentare. Alimentele bogate in calciu si vitamina D precum lactatele si pestele gras sunt esentiale pentru sanatatea gingiilor si a dintilor.

In sfarsit, evitarea obiceiurilor nesanatoase cum ar fi fumatul sau consumul excesiv de alcool poate reduce semnificativ riscul de pericoronarita. Fumatul, in special, creste riscul de inflamatie a gingiilor si a altor probleme dentare [4]. 

Pericoronarita, o problema dentara des intalnita, manifestata prin inflamatia gingiei in jurul unui dinte care nu a erupt complet, poate fi prevenita si tratata eficient daca este identificata la timp. Am discutat in detaliu despre cauzele si simptomele pericoronaritei, precum si despre diferitele metode de tratament disponibile. Este esential sa consulti un specialist de la primele semne de pericoronarita pentru a preveni complicatiile.

Surse: